BLESTEM

  Blestem

Rupe-o secundă din eternitate

Priveşte-mi chipul zbuciumat,

Lipseşte-mi viaţa de singurătate

Să mor de fericire, sugrumat.

Sileşte-mi sufletul să râdă

Înjunghie-mi suspinul,

Loveşte-mi faţa hâdă

Şi curmă-mi chinul.

Tranşază-mă-n bucăţi de ciocolată

Şi umple-mi venele cu caramel

Atinge-mi ochii ,înţeapă-i cu-o săgeată

Grăbeşte-te şi curmă-mi viaţa far’ de ţel.

Ţi-aş sta şi mort-întins doar să mă calci,

M-aş spânzura de părul tău bălai

Ţi-aş pune la picioare mii de maci

De-aş ştii c-ai să mă porţi în RAI.

Tu, de cutezi, ca RAIUL să-mi răpeşti,

Iar viaţa-mi să n-o schimbi în bine

Strădania de mi-o umileşti,

                                                                    Vei fi pe veci în IAD cu mine.

                                                                                          Autor : Lepşa Mihail
                                                                                     Fotografie : Gianina Bejan

SLABICIUNEA FIRII

Slăbiciunea firii

Adesea-n seri ce se topesc

Sub clar de lună fermecat

Încerc să mi te stăvilesc ,

Un gând ,simţiri de neuitat .

Astfel pătrunde-n mine o visare

Crestând adânc în frageda-mi dorinţă

Te caut ne-ncetat în roşia zare ,

Te chem ,te strig ,cu toată-a mea fiinţă .

Dar nu apari, mă dezmintesc, îmi vin în fire

Văzându-te cum pleci cu sufletu-mi însângerat ,

Chiar de iubirea toată am închinat la tine

Nu m-ai privit deloc şi ca un mort în viaţă m-ai lăsat .

Gândindu-mă la florile ce pentru tine le-am adus

Plecam pe calea nemuririi

Deodată-o lacrimă am scurs ,

Rămas uimit am fost de slăbiciunea firii .

Cum de atâta timp mândria am ţinut cu uşurinţă

Şi-acum mă copleşeşte durerea nefiresc de-apăsătoare

Nu mai ezit să cred că nu e cu putinţă ,

Că mintea mea începe a zburda pe-o şubredă cărare .

Încet suflarea mi se taie ,visul se destramă ,

Din ochi dispar sclipirile de viaţă ,

Iar trupu’ mi se-nmoaie, se încleştează ca de-aramă

                                                                                            Mă sting făr’ de-o avea în braţă .

                                                                                         Autor : Lepşa Mihail
                                                                                     Fotografie : Gianina Bejan

DRUMUL SPRE MOARTE

                                                  Drumul spre moarte

Izul rânced al disperării mele
Cutreieră pustiul , deznădăjduit ,
Mi-adună plânsetele în boccele ,
Mă simt de parca-aş fi murit !

Acum , constrâns de-o lungă frământare
Când ştiu că putred sunt şi veştejit
Îmi preţuiesc nespus suflările mai rare ,
Mă simt de parc-aş fi murit !

Flămând şi însetat după o rază de lumină
Mi-e teamă să deschid un ochi ştiind că pentru mine-i asfinţit,
Mai fac un pas în drumul spre ruină ,
Mă simt de parc-aş fi murit !

Cu firul vieţii stors prin al meu putred os,
Cu o durere crâncenă şi-un chin sforţat, am nimerit
Imaginea neclară ,întunecat de luminoasă a visului frumos ,
Mă simt de parc-aş fi murit !

Urechea mi-e zbătută de o cântare-ndoliată
Cuprins de negriuciune în jug sunt mărginit,
Să fie toate astea pentru-o fată ?
Dar ce contează-acum ,căci mort am fost şi iarăş’ am murit !

                                                                                     Autor : Lepşa Mihail
                                                                                Fotografie : Gianina Bejan

FRICA

FRICA

Speranţe mă cuprind când ochii eu deschid

Căci tu de-a pururi singura-mi dorinţă eşti,

Purtat adânc în jocul vieţii, cel perfid

Trăiesc îndurerat şi-aştept acele veşti,

Precum că tu vei fi aflat de dragostea ce-o port,

De crudul sentiment ce-mi sfâşie trăirea,

Şi totuş’ măcinat, îmbolnăvit din tine , mă chinui să suport,

Aştept o alinare sfântă să-mi zugrăvesc iubirea

Întruchipată-n îngerul a cărui ochi dintr-un cărbune s-au născut

A cărui chip înseninează chiar şi-abisul nesfârşit,

A cărui suflet negru,nemilos demult din rai s-a rupt.

Tu creatură minunată ce-mi dai impresia c-am murit

Trezeşte-mă din reverie şi umple-mi inima cu vid,

Asmute-mă-n realul cel cumplit

Alungă-mi frica de iubire si gândul meu morbid.

                                                                                     Autor : Lepşa Mihail
                                                                                 Fotografie : Gianina Bejan

COPILARIA

Copilăria

Căpilărie, în al uitării drum

Aduci lumină nesecată ,

Tu treci prin neguri lungi de fum

Şi vii mereu cu-a mea speranţă toată .

Încerc a mi te-aduce-aminte

Şi nu-i mereu uşor s-o fac ,

În capul meu eşti ca o rugăciune ,

La gândul tău tresar şi zac .

Chiar dacă timpul nu-l pot răsturna ,

Eu vreau să te întorci să-mi dai iar clipe fericite ,

Să văd în tine , copilăria mea

Imaginea preascumpă a mamei mult iubite .

Eşti pură , minunată ,inocentă

Şi viaţa-ntreagă-aş da , doar de-ai veni

Să simt mirosul tau de mentă ,

Să zburd prin grădiniţă , precum ai mei copii .

Hai , poartă-mă pe aripile tale

Şi pierde-mă prin ale carţii foi ,

Să cânt ,s-alerg ,să fac iar dandanale

Te vreau copilărie inapoi !

                  Autor : Lepşa Mihail
                       Fotografie : Gianina Bejan

ROSU

Roşu

În ceasuri negre roşu văd şi roşu simt,

Obrajii rumeni , în soarele cel roşu mi-i adăp,

Iar mâna caldă spre sânii tăi cei vineţi o întind.

Privirea sângerie crapă când ochii-ncăp

În al tău roşu suflet , ce nu-l ating ,ci-l simt

Furat de gânduri albe.

Amor verşi nesecat şi mă înneci

Cu dragoste nemuritoare ,

Prin viaţa mea nevolnică-ai să treci

În clipa fară de-nsemnare.

Te-am aşteptat acum şi peste ani,

Dar în zadar când freamătu-l disipi,

Prin şoapte bucurie îmi emani

Şi inima la cerul roşu mi-o ridici.

Mi-e teamă , de te-ntorci

Că-ntine-am să trăiesc

Şi că suav ai să-mi revoci

Întâiul  “Te iubesc” .

                   Autor : Lepşa Mihail
                       Fotografie : Gianina Bejan

GANDURI FRAGEDE

Gânduri fragede

Năuc prin gânduri largi cutreier ,

A umbrelor lumină o deprind ,

Şi singur ,rece ,negru ca un greier

Îmi spulber dorul adormind .

În vis mi-apari şi mă cuprinzi ,

Mă strângi la piept sudându-ţi inima de-a mea ,

Săruturi albe-mi vinzi .

Măcar aici te pot avea !

Mi-ascut privirea-n spinul unui trandafir

Legat în părul tău bălai ,

Înfulec nesătul mirosul său de mir .

Pe veci vreau să mă ai !

Mă speriu ,mă trezesc ,mă ofilesc

În iarba neagră ce-o acopăr,

Mă sting dorind să-ţi amintesc

Că-n sufletul meu mort un foc încă mai scăpăr.

                     Autor : Lepşa Mihail
                       Fotografie : Gianina Bejan

IARNA

                                 Iarna

 Stând rezemat pe tocul de la geam, privesc troienele din vale
Şi mă gândesc la viaţa ce-am trăit
Sperând ca-n cuget să găsesc o cale
Să te cunosc-nainte de a fi murit.

Iarna dorurilor mele
Ultima pe care o mai pot simţi ,
M-agăţ de cerul plin cu stele ,
  Privesc atent şi-ncep să cred că nu mai vii .


Singurătatea mă apasă şi-mi aduce-aminte
Că egoist am fost de m-am gândit numai la mine
Căci lucruri multe mi-au trecut prin minte
Dar pân' acum nimic referitor la tine .


Apusul soarelui se scaldă-n inima mea rece ,
Zăpada se topeşte în gândurile mele calde ,
Să cred c-acest moment nu va mai trece ?
Că inimile noastre legate sunt ca-n salbe ?


Acum încărunţit de vârsta nebuniei
Mă veştejesc şi rădăcinile-mi desprind ,
Aştept un înger alb să vină din împărăţie
Să plec cu el grăbit ,
      Fugind .

                       Autor : Lepşa Mihail
                       Fotografie : Gianina Bejan