Îndoială
În
părul tău amar scurs veşted de-o castană,
Îmi
scutur ochii zăpăciţi de-a ta mireasmă dulce
Şi
risipită în ale mele braţe, te-arunci făr’ de cu seamă,
Mă
frângi,m-aduni,m-aşezi suav pe cruce.
De
ce încet te departezi de mine?
De
ce m-ascunzi în mintea ta,de ce tu mă striveşti?
Mi-ai
rupt suflarea vieţii şi-acum în piept mă ţine
Un
gând ,”c-ai încetat să mă iubeşti”.
Ia-mi
inima ,zdrobeşte-o,calc-o,spintec-o de vrei,
Ia-mi
trupul ,arde-l ,cotropeşte-l cu iubire,
Dar
nu mă amăgi,iar sufletul de vrei să-l iei
Degeaba
mă înjunghii ,căci e în buzunar la tine.
Şi
chiar de crezi că eu nu merit dragoste adevărată,
De
te gândeşti că tot ce strâng în mână ofilesc,
Tu
,cea ce locuieşti de-un veac în a mea inimă curată
Priveşte-atent
tapetul !Ce scrie ?
