TOAMNA REVERIEI

Toamna reveriei

Afară străzile sunt goale,

Copacii plâng cu frunze maronii,

Pământul de cenuşă pare

Şi cerul lacrimi-ncepe-a risipi.

E toamnă.Culorile pălesc.

Privirea mi-o încăp pe unde-apuc.

Fără de viaţă stau şi străjuiesc

Iubirile-ncotro se duc.

A mea-i plecată, dar o aştept să vină,

Cuminte-n colţul meu întunecat,

Aştept privirea ei senină

Să-i spun ce mult am aşteptat

Iubirea ei curată.

Mi-e rece, sunt mort,descoperit,

Fiori parcă s-aprind în mine.

Sătul de dragoste şi de iubit

Doresc să mă închid în tine.

                                                                                                                    Autor : Lepşa Mihail

                                                                                                           Fotografie : Gianina Bejan

EMOTIE

                                                          Emoţie 
             

          Mă clatin pe picioare, glasul mi-amorţeşte, cuvintele mă părăsesc.
         În capul meu e-un amalgam de gânduri ce se-mpleticesc chinuitor. 
         Ochii mi se-aprind ,iar sângele ce parcă-i infectat cu tine, 
         Se zbate-n valuri şi mă umple de dorinţă. 
         Aruncă-ţi mâna-n părul meu şi buzele-mi crestează, 
         Cuprinde-mă suav, atinge-mă uşor şi viaţa mi-o înseninează.

                 

                                                                                                                  Autor : Lepşa Mihail
                                                                                                           Fotografie : Gianina Bejan