Toamna reveriei
Afară străzile sunt goale,
Copacii plâng cu frunze maronii,
Pământul de cenuşă pare
Şi cerul lacrimi-ncepe-a risipi.
E toamnă.Culorile pălesc.
Privirea mi-o încăp pe unde-apuc.
Fără de viaţă stau şi străjuiesc
Iubirile-ncotro se duc.
A mea-i plecată, dar o aştept să vină,
Cuminte-n colţul meu întunecat,
Aştept privirea ei senină
Să-i spun ce mult am aşteptat
Iubirea ei curată.
Mi-e rece, sunt mort,descoperit,
Fiori parcă s-aprind în mine.
Sătul de dragoste şi de iubit
Doresc să mă închid în tine.
Autor : Lepşa Mihail
Fotografie : Gianina Bejan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu