Copilăria
Căpilărie, în al
uitării drum
Aduci lumină
nesecată ,
Tu treci prin
neguri lungi de fum
Şi vii mereu cu-a
mea speranţă toată .
Încerc a mi
te-aduce-aminte
Şi nu-i mereu uşor
s-o fac ,
În capul meu eşti
ca o rugăciune ,
La gândul tău
tresar şi zac .
Chiar dacă timpul
nu-l pot răsturna ,
Eu vreau să te
întorci să-mi dai iar clipe fericite ,
Să văd în tine ,
copilăria mea
Imaginea preascumpă a mamei mult iubite .
Eşti pură ,
minunată ,inocentă
Şi viaţa-ntreagă-aş
da , doar de-ai veni
Să simt mirosul tau
de mentă ,
Să zburd prin
grădiniţă , precum ai mei copii .
Hai , poartă-mă pe
aripile tale
Şi pierde-mă prin
ale carţii foi ,
Să cânt ,s-alerg
,să fac iar dandanale
Te vreau copilărie
inapoi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu