SLABICIUNEA FIRII

Slăbiciunea firii

Adesea-n seri ce se topesc

Sub clar de lună fermecat

Încerc să mi te stăvilesc ,

Un gând ,simţiri de neuitat .

Astfel pătrunde-n mine o visare

Crestând adânc în frageda-mi dorinţă

Te caut ne-ncetat în roşia zare ,

Te chem ,te strig ,cu toată-a mea fiinţă .

Dar nu apari, mă dezmintesc, îmi vin în fire

Văzându-te cum pleci cu sufletu-mi însângerat ,

Chiar de iubirea toată am închinat la tine

Nu m-ai privit deloc şi ca un mort în viaţă m-ai lăsat .

Gândindu-mă la florile ce pentru tine le-am adus

Plecam pe calea nemuririi

Deodată-o lacrimă am scurs ,

Rămas uimit am fost de slăbiciunea firii .

Cum de atâta timp mândria am ţinut cu uşurinţă

Şi-acum mă copleşeşte durerea nefiresc de-apăsătoare

Nu mai ezit să cred că nu e cu putinţă ,

Că mintea mea începe a zburda pe-o şubredă cărare .

Încet suflarea mi se taie ,visul se destramă ,

Din ochi dispar sclipirile de viaţă ,

Iar trupu’ mi se-nmoaie, se încleştează ca de-aramă

                                                                                            Mă sting făr’ de-o avea în braţă .

                                                                                         Autor : Lepşa Mihail
                                                                                     Fotografie : Gianina Bejan