Slăbiciunea firii
Adesea-n seri ce se
topesc
Sub clar de lună
fermecat
Încerc să mi te
stăvilesc ,
Un gând ,simţiri de
neuitat .
Astfel pătrunde-n
mine o visare
Crestând adânc în
frageda-mi dorinţă
Te caut ne-ncetat
în roşia zare ,
Te chem ,te strig ,cu
toată-a mea fiinţă .
Dar nu apari, mă
dezmintesc, îmi vin în fire
Văzându-te cum
pleci cu sufletu-mi însângerat ,
Chiar de iubirea
toată am închinat la tine
Nu m-ai privit
deloc şi ca un mort în viaţă m-ai lăsat .
Gândindu-mă la
florile ce pentru tine le-am adus
Plecam pe calea
nemuririi
Deodată-o lacrimă
am scurs ,
Rămas uimit am fost
de slăbiciunea firii .
Cum de atâta timp
mândria am ţinut cu uşurinţă
Şi-acum mă
copleşeşte durerea nefiresc de-apăsătoare
Nu mai ezit să cred
că nu e cu putinţă ,
Că mintea mea
începe a zburda pe-o şubredă cărare .
Încet suflarea mi
se taie ,visul se destramă ,
Din ochi dispar sclipirile de viaţă ,
Iar trupu’ mi se-nmoaie, se încleştează ca de-aramă
Mă sting făr’ de-o avea în braţă .Fotografie : Gianina Bejan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu