IARNA

                                 Iarna

 Stând rezemat pe tocul de la geam, privesc troienele din vale
Şi mă gândesc la viaţa ce-am trăit
Sperând ca-n cuget să găsesc o cale
Să te cunosc-nainte de a fi murit.

Iarna dorurilor mele
Ultima pe care o mai pot simţi ,
M-agăţ de cerul plin cu stele ,
  Privesc atent şi-ncep să cred că nu mai vii .


Singurătatea mă apasă şi-mi aduce-aminte
Că egoist am fost de m-am gândit numai la mine
Căci lucruri multe mi-au trecut prin minte
Dar pân' acum nimic referitor la tine .


Apusul soarelui se scaldă-n inima mea rece ,
Zăpada se topeşte în gândurile mele calde ,
Să cred c-acest moment nu va mai trece ?
Că inimile noastre legate sunt ca-n salbe ?


Acum încărunţit de vârsta nebuniei
Mă veştejesc şi rădăcinile-mi desprind ,
Aştept un înger alb să vină din împărăţie
Să plec cu el grăbit ,
      Fugind .

                       Autor : Lepşa Mihail
                       Fotografie : Gianina Bejan