FRICA
Căci tu de-a pururi singura-mi dorinţă eşti,
Purtat adânc în jocul vieţii, cel perfid
Trăiesc îndurerat şi-aştept acele veşti,
Precum că tu vei fi aflat de dragostea ce-o port,
De crudul sentiment ce-mi sfâşie
trăirea,
Şi totuş’ măcinat,
îmbolnăvit din tine , mă chinui să suport,
Aştept o alinare sfântă să-mi zugrăvesc iubirea
Întruchipată-n îngerul a cărui ochi dintr-un cărbune s-au
născut
A cărui chip înseninează chiar şi-abisul nesfârşit,
A cărui suflet negru,nemilos demult din rai s-a rupt.
Tu creatură minunată ce-mi dai impresia c-am murit
Trezeşte-mă din reverie şi umple-mi inima cu vid,
Asmute-mă-n realul cel cumplit
Alungă-mi frica de iubire si gândul meu morbid.
Fotografie : Gianina Bejan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu