FRICA

FRICA

Speranţe mă cuprind când ochii eu deschid

Căci tu de-a pururi singura-mi dorinţă eşti,

Purtat adânc în jocul vieţii, cel perfid

Trăiesc îndurerat şi-aştept acele veşti,

Precum că tu vei fi aflat de dragostea ce-o port,

De crudul sentiment ce-mi sfâşie trăirea,

Şi totuş’ măcinat, îmbolnăvit din tine , mă chinui să suport,

Aştept o alinare sfântă să-mi zugrăvesc iubirea

Întruchipată-n îngerul a cărui ochi dintr-un cărbune s-au născut

A cărui chip înseninează chiar şi-abisul nesfârşit,

A cărui suflet negru,nemilos demult din rai s-a rupt.

Tu creatură minunată ce-mi dai impresia c-am murit

Trezeşte-mă din reverie şi umple-mi inima cu vid,

Asmute-mă-n realul cel cumplit

Alungă-mi frica de iubire si gândul meu morbid.

                                                                                     Autor : Lepşa Mihail
                                                                                 Fotografie : Gianina Bejan